30 albume scoase sub influenţa drogurilor
Drogurile au mers mereu mână în mână cu muzica rock. Steven Tyler de la Aerosmith a recunoscut c-a băgat în el "jumătate din Peru". Toată lumea se minunează că Ozzy Osbourne încă este în viaţă. Pe de altă parte Jim Morrison, Amy Winehouse, aproape toţi vocaliştii curentului grunge sunt în pământ. Mai mult, toţi cei din staff-ul lui Elvis Presley, ca să reziste ritmului infernal de muncă, având în vedere că lucrau pentru cel mai bine vândut artist al acelor vremuri, consumau cocaină, ca să aibă energia necesară. Niciunul din ei nu mai este în viaţă. Pe de altă parte, multe albume celebre din istoria muzicii rock au fost scrise sub influenţa diverselor substanţe. Aveţi mai jos o listă a 30 dintre ele.
01. OASIS - Be Here Now (1997)
Contrar afirmaţiilor lui Noel, la vremea aceea nu au lăsat-o mai moale cu drogurile . Tot albumul are piese chinuitor de lungi pentru a oferii ascultătorului o experienţă completă pentru jocurile cu liniuţe.
02. MGMT - Oracular Spectacular (2008)
După o primă ascultare a albulumui de debut MGMT, te întrebi cât din bugetul alocat acestuia s-a dus pe acid. Întrebarea este una absolut firească, mai ales după ce asculţi Of Moons, Birds & Monsters, despre care putem spune că este un reportaj social la faţa locului, respective într-o fermă de ciuperci în 2056.
03. SEX PISTOLS - Nevermind The Bollocks Here’s The Sex Pistols (1977)
Sound-ul făcut de un narcoman în plin trip, cu chitara lui Steve Jones latră ca o căţea răguşită. Apropo, ştiaţi că Holiday In The Sun începe cu un riff care este furat de la un celebru pasaj al unei piese ABBA? Ghiciţi voi care…
04. THE DOORS (1967)
Viziunile navei de cristal şi triunghiul amoros oedipian sunt cea mai bună parte a tripului lui Jim Morrison când acidul avea arderi de geniu în creierul lui.
Iar momentul de graţie a fost când cuvântul higher de la on The Ed Sullivan Show a fost rostit împotriva indicaţiilor producătorilor, cam ăla a fost şi momentul în care milioane de adolescent şi-au găsit propriul King Lizzard.
05. GUNS N’ROSES - Appetite For Destruction (1987)
Dacă lui Pete Doherty i-a luat o viată să demonstreze faptul conform căruia cu cât consumi mai multe prostii – a se sesiza ironia-, cu atât, pe bună dreptate, îţi creşti şansele s-o iei la vale, albumul de debul Guns N’Roses demonstreză exact contrariul.
06. TRICKY - Maxinquaye (1995)
Iarba şi muzichia întotdeauna au format un cuplu fericit. Iar primul disc al lui Tricky este sound-ul perfect pentru a lua o pauză de la orice pentru un timp destul de îndelungat. Scapă cine poate…
07. JANE’S ADDICTION - Ritual De Lo Habitual (1990)
Jane’s Addiction a fost mereu o trupă plină de contradicţii: nişte sportive practicanţi de Tai Chi, surfer şi munţi de heroină.
08. JUNK YARD (1982)
Prima trupă a lui Nick Cave, voce foarte guturală, sound foarte dark, ochi împăienjeniţi. Un an mai târziu trupa s-a desfiinţat, datorită, sau mai bine spus, graţie şi drogurilor. Iar Cave a trecut la nivelul următor.
09. PAVEMENT - Wowee Zowee! (1995)
Cam ăsta a fost începutul a ceea ce unii numesc alt.rock. Şi toată această nebunie a fost inspirată din consum, abuziv pe alocuri, de marijuana.
10. BLACK SABBATH - Master Of Reality (1971)
Ozzy a fost printre primii muzicieni care a cântat despre iubiera de marijuana. Piesa deschide cel de al treilea album Sabbath şi începe cu o tuse a lui Iommi şi unul din cele mai celebre riff-uri din istoria heavy metal.
11. NEIL YOUNG - On The Beach (1974)
Motorul acestui album se spune c-a fost o fiertură de miere cu marijuana. Judecând însă după natura cacatonică a discului şi după subiectele de pe disc, precum Charles Manson şi Nixon, noi zicem că e o combinaţie de evita, dacă chiar vreţi să vă simţiţi bine.
12. BABYSHAMBLES - Down In Albion (2005)
Discul ăsta a fost lansat cu un scandal de presă, care, bineînţele, implică drogurile. Mai exact Pete Doherty şi Kate Moss au fost fotografiaţi trăgând pe nas ceva ce sigur nu era nici sare, nici aspirină.
13. LOU REED - Metal Machine Music (1975)
Se iau căteva chitare electrice şi se plimbă în faţa monitoarelor audio. Rezultatul este un sgomot asurzitor, care, cu diferite stimulente poate pica drept geniul lui Beethoven. Un deconstructivist.
14. BUTTHOLE SURFERS - Locust Abortion Technician (1987)
Nişte doze de LSD imbibate în capul liderului trupei, Gibby Haynes, a făcut acest disc să sune cap-coadă ca un coşmar perfect.
15. JEFFERSON AIRPLANE - Surrealistic Pillow (1967)
Albumul care a dat atăt Somebody to Love, dar şi variant contra-culturală a poveştii Alice în Ţara Minunilor a lui Lewis Carroll, piesă care te face să-ţi arunci televizorul în cadă în punctual ei culminant, pentru cine a văzut Fear & Loathing In Las Vegas.
Şi acum toată lumea… “One pill makes you larger…”
16. DAVID BOWIE- Station To Station (1976)
Despre acest disc se spune că a fost compus într-un moment în care Bowie se afla în Los Angeles, consumând munţi de cocs, nedormind 6 zile legate, mâncând doar ardei roşii şi verzi, mult lapte şi filmând în acelasi timp şi demenţa de film The Man Who Fell To Earth. Nu e de mirare că sună cum sună. Rece, profund, psihotic, cu subtilităţi de citit printr rânduri…albe.
17. HAPPY MONDAYS - …Yes Please! (1992)
Povestea e că producătorul şi căpitanul Factory Records, Tony Wilson, a trimis trupa lui de suflet, Happy Mondays la Singapore, să stea departe de droguri, să poate scoae acest album.
Shaun Ryder, liderul trupei, a avut însă suficientă methadonă să meargă cumva treaba.
18. SUEDE - Dog Man Star (1994)
Angoasă, decadent, geniul, totul într-un ambalaj absolut elegant şi droguri de calitate.
19. IGGY & THE STOOGES - Raw Power (1991)
Să fii în acelaşi studio cu Bowie nu era tocmai o treabă pentru cei slabi de …nară. Este şi unul din motivele pentr care tot sound-ul pare remixat dimineaţa la 4, cu multă cocaină şi cu dorinţa clară de a răsturna lumea cu susul în jos.
20. SPIRITUALIZED - Ladies And Gentlemen We Are Floating In Space (1997)
"Să spunem nu", asta a fost mereu atitudinea lui Jason Pierce de câte ori a fost întrebat dacă este consumator de droguri.
21. THE JESUS & THE MARY CHAIN - Psychocandy (1985)
Clar, unul din cele mai izbutite albume de debut…alternative/post-punk. Numele discului vorbeşte de la sine.
22. CYPRESS HILL - Black Sunday (1993)
Noi credem că B-Real când a înregistrat acest disc a fumat atât de multă iarbă, că a reuşit să umple un zepelin uriaş.
23. MARILYN MANSON - Antichrist Superstar (From Dead To The World)
O trupă plină de consumatori de cocaine, pasionaţi nevoie mare de filosifia existenţialistă a lui Nietzsche pe care l-a înghiţit abisul. Şi nişte dildo-uri înfipte undeva.
24. PINK FLOYD - The Piper At The Gates Of Dawn (1967)
Uite aşa a construit fantezii glorioase Syd Barrett pe albumul de debut Pink Floyd, cu impulsuri bazate de consumul de LSD.
Ceea ce mai târziu avea să devină un clişeu al muzicii pe droguri, avem aici în forma sa originală: capricios copilăresc ( Matilda Mother), space-rock ( Interstellar Overdrive) şi misticism oriental (Chapter 24).
24. JIMI HENDRIX - Are You Experienced (1967)
Când vorbim exclusive de muzică, nu mai contează cât LSD a consumat. Regele rămâne rege.
25. MILES DAVIS - Kind Of Blue (1959)
Apogeul coolness-ului, un classic dinner party şi cel mai bine vândut album jazz din toate timpurile, făcut de un om…Miles Davis.
26. NIRVANA - In Utero (1993)
Acest album trebuia să se numească I Hate Myself And I Want To Die, scris de un om care a avut grave probleme cu mizeria în care consumul de heroină te bagă. Ceea ce s-a şi întâmplat 8 luni mai târziu de la apariţia acestuia.
27. VELVET UNDERGROUND - White Light/White Heat (1968)
Patruzeci de minute şi 13 secude de maxilar încordat, mizerie şi demonii întunericului. Sexy. Atât.
28. THE ROLLING STONES - Exile On Main St (1972)
Regula Rock #3975: Pentru a-ţi păstra sănătatea mentală nealterată, e bine să eviţi anumite locuri, sound-uri.
Poate fi fun, distracţie graţis, sex, dealer de droguri, cu certitudinea faptului că reversul medaliei este paranoia şi autodistrugerea. Vă sună cunoscut?
29. THE LIBERTINES (2004)
Fără vreo exagerare, aici avem unul din cele mai frumoase, fragile combinaţii de rock. Nu dăm mai multe detalii.
30. PRIMAL SCREAM - Screamadelica (1991)
Acest disc este cea mai bună dovadă că o trupă poate avea un fantastică putere de reinventare, în toată puterea cuvântului.
Unii chiar susţin că vara lui 91 a fost cea mai bună pentru această trupă, care a reuşit magistral să combine rock’n’roll-ul cu acid-house-ul şi alte incrediente ale culturii rave…şi bineînţeles, multă cocaine.
Ca să fie treaba, treabă, l-au angajat chiar sip e producătorul Rolling Stones, Jimmy Miller.
Sursă :NME
