Cele mai bune 10 apariţii în filme ale lui David Bowie
Recomandare Rock On
Când se vorbeşte despre David Bowie, unul din adjectivele cele mai des folosite pentru a-l descrie pe el şi cariera sa este "eclectic".
Versalitatea sa a fost pe deplin demonstrată, nu doar în producţia muzicală, ci şi în alte activitaţi conexe ale carierei sale. A fost practic un permanent catalizator al eternei schimbari.
Fiind o celebritate de necontestat în anii 70-80, lui Bowie i-a fost uşor mulţumită şi trăsăturilor specifice ale feţei sale să cocheteze cu cinematrografia, fiind ba un personaj bizar, fie un strain, fie un proscris s.a.m.d.
În anii 90, probabil şi din cauza problemelor de sănătate, prezenta lui în filme a fost din ce în ce mai rară. Cu toate acestea, chiar şi în roluri mai mici şi cu faţa marcată de vârstă şi de abuz de droguri, de asemenea, carisma sa a rămas nealterată.
Bowie a fost curtat de unii din cei mai buni regizori din lumea întreagă, de la Scorsese la Oshima, de la Lynch la Scott, de la Landis la Nolan.
Iată câteva din filmele în care a jucat David Bowie, în ordine cronologică:
1. The Man Who Fell To Earth (1976, Nicolas Roeg)
În 1976 lui Bowie îi este oferit primul rol într-un film. Era în era foarte controversată a lui Thin White Duke, ceea ce l-a făcut pe regizorul Roeg să-l aleagă pentru adaptarea romanului The Man Who Fell To Earth scris de Walter Travis.
Personajul jucat de Bowie este un extraterestru umanoid care a venit pe Pământ cu scopul de a colecta apă şi a o duce pe planeta sa lovită de secetă. Acesta e deghizează într-un inventator revolutionary, folosindu-se de fapt de tehnologia sa avansată, în scopul de a câştiga o sumă mare de bani prin brevet pentru a construi un navă spaţială şi a se întoarce acasă. Încet-încet acesta devine dependent de obiceiurile proaste umane, cum ar fi alcoolul, televiziunea şi sexul.
În cele din urmă este demascat de guvern şi utilizat ca un subiect de testare pentru un experiment medical şi este practic împiedicat să revină pe planeta sa. Anii trec, prietenii săi îşi văd de viaţa lor şi el întră în depresie pentru ca familia sa moare de foame pe planeta de a venit.
Chiar şi atunci când reuşeşte până la urmă să ajungă la ai lui, se simte ca un strain dezrădăcinat.
Personajul lui Newton pare că se potriveşte mânuşă pentru Bowie.
De fapt chiar am avut sentimentul puternic că eram la fel de alienat ca şi personajul pe care l-am jucat. Mi-a fost foarte uşor. O foarte bună expunere a unui personaj din altă lume, aflat în faţa ta. Eram total nesigur cu 10 grame de cocaină pe zi în mine, cu mintea în toate parţile de la cap la coadă. îşi aminteşte acesta.
Izolarea, înstrăinarea, alienarea sunt principalele caracteristici ale lui Newton, se simte diferit pentru că este diferit de oameni, dar se pierde în viciile şi defectele lor.
Estetica lui Newton este puternic conectată la epoca berlineză a lui Bowie: coperta albumului din 1977 Low este parcă decupată din film.
2. Just a Gigolo (1978, David Hemmings)
David Hemmigs ar putea fi amintit pentru filmul cult Blow-Up, Deep Reed. O informaţie mai puţin cunoscută ar fi că este practice ultimul film în care apare Marlene Dietrich.
În pofida faptului că se doreşte un film ironic, adevărul este ca filmul este de toată jena. Însuşi Bowie a recunoscut autoironizându-se cum că a jucat rolul tuturor celor 32 de filme ale lui Elvis într-unul singur.
Bowie joacă un ofiţer prusac, care, în urma Marelui Război, este în imposibilitatea de a găsi un loc de muncă şi este forţat să devină gigolo. El devine în cele din urmă prieten cu un simpatizant al naziştilor şi sfârşeşte ucis într-o luptă de stradă, în care nu a fost nici măcar implicat.
Eşecul acestui film se datorează mai multor aspecte. În primul rând s-a vrut o ironizare a naziştilor, dar n-a ieşit nici pe departe la fel de amuzant cât se dorea. Iar actorii par că sunt prezenţi în film mai mult să-i facă o favoare regizorului.
În al doilea rând, personajul pe care Bowie îl joacă este linear de la cap la coadă, deşi pus în diferite situaţii, acesta nu suferă nici o presupusă evoluţie.
În concluzie, carisma lui Bowie este singurul motiv pentru care merită să-ţi pierzi vremea cu această peliculă.
3. Christiane F. (1981, Uli Edel)
Filmul este bazat pe cartea autobiografică "Christiane F. - Wir Kinder Zoo vom Bahnhof", apărută în 1979 şi a devenit un film cult de mare succes, graţie unei abordări directe ale subiectelor printr-un dialog foarte simplu şi a atitudinea plină de furie a personajelor foarte tinere din film. Prezenţa lui David Bowie ajută la succesul comercial al filmului, dar este una foarte scurtă, însă rolul său zăboveşte asupra întregului film.
Christiane este o fată tânără, care trăieşte în Berlinul de Vest. Ea este descrisă ca o d-soară fragilă, plictisită, într-o familie cu probleme şi cu o mare pasiune pentru muzică, mai ales pentru David Bowie. Lucrul el cel mai de preţ este de o colecţie de viniluri, în special cu Bowie.
Fascinaţia ei pentru scena muzicală din Berlin o duce în cele din urmă într-un celebru club berlinez şi de aici intră în lumea drogurilor cu pastile şi LSD şi ajunge dependentă de heroină, vânzându-şi trupul în stradă la doar 14 ani.
Bowie este prezent peste tot în film. Coloana sonoră este de muzica sa în cea mai mare parte a filmului, evocând perfect acei ani. Christiane încearcă heroina pentru prima dată la un concert al acestuia, pentru a fi acceptată de ceilalţti din gaşcă. Atunci când are nevoie de bani pentru a-şi procura doza de heroină, îşi vinde toate discurile, inclusiv pe cele cu Bowie.
Inutil să mai spunem că David Bowie este unul din pricipalele simboluri ale acelei epoci, datorită trilogiei de discuri scoase pe piaţă când locuia în Berlin şi referinţele la consumul de droguri de pe acestea.
4. The Hunger (1983, Tony Scott)
Deşi n-a fost nici mare success comercial, nici un film perfect, The Hunger este considerat un film cult, graţie atmosferei goth şi aurei azoterice pe care acesta o are.
Miriam este un vampire milenar, care alege fiinţe umane special pentru a-I fi iubiţi, iar pentru asta îi face nemuritori. Problema e că la o perioadă de timp fiecare din iubiţii ei suferă o decădere bruscă şi intră într-o stare vegetativă. Asta o face pe Miriam să-i depoziteze în podul casei şi să-şi găsească un nou iubit.
Filmul începe când iubitul ei real, jucat de Bowie, îşi începe un accelerat proces de îmbătrânire pe care Miriam încearcă să-I oprească apelând la un doctor gerentolog. Dr. Sarah Roberts apare când este prea târziu şi devine în cele din urmă iubita lui Miriam.
De la un anumit punct, intriga devine confuză şi plină de non-sens,dar cum spuneam, puterea acestui film este în altă parte. Designul vampirilor este minimal şi elegant prin mix-ul culturii egiptene cu valul goth occidental la modă.
Coloana sonoră este una specială, costumele sunt foarte bine concepute. Paloarea lui Bowie îl fac perfect pentru acest rol, iar scenele de lesbianism cu vampiroaice sunt deosebit de elegante.
Douăzeci de ani mai târziu, fraţii Scott eu produs un serial de televiziune antologic, cu acelaşi nume, The Hunger. Gazda celui de al doilea sezon este David Bowie. Acesta joacă rolul unui artist nebun care traieşte retras într-un loc bizar şi introduce toate povestirile seriei. Pentru a fi onest, serialul în sine poate fi evitat, dar personajul jucat de Bowie este interesant.
5. Merry Christmas Mr. Lawrence (1983, Nagisa Oshima)
1983 a fost un an foarte bun pentru Bowie, atât din punct de vedere muzical, cât şi cinematorgafic. Let's Dance a fost unul din cele mai de success albume din cariera sa şi jucat în nu mai puţin de trei filme The Hunger, Yellowbeard şi Merry Christmas, Mr. Lawrence, al regizorului japonez Nagisa Oshima.
Acesta din urmă spune o poveste întâmplată într-un lagăr japozez, în 1942. Titlul se referă la unul din personajele peilculei, colonelul Lawrence, care lucrează ca mediator între prizonierii de razboi vorbitori de engleză şi soldaţii japonezi. Sosirea excentricului maior Celliers va distruge în cele din urmă echiliburul fragil al lagărului.
Tema principală a filmului este conflictul cultural dintre Orient şi Occident, soldaţii japonezi având o mentalitate militaristă, în timp ce britanicii sunt slabi şi supuşi.
Conflictul este zugrăvit de cele două personaje principare, capitanul Yonoi şi maiorul Celliers, ambele roluri jucate de muzicienii Ryuichi Sakamoto şi David Bowie. Yonoi dezvoltă o fascinaţie morbidă pentru Celliers, dar nu se poate lăsa condus de codul moral al acestuia. Pe de altă parte, Celliers, în ciuda faptului că e deţinut, îl are la degetul mic pe Yonoi.
Se spune că personajul Celliers a fost inspirat de Peter O 'Toole în Lawrence al Arabiei şi a lui Yonoi de către Yukio Mishima. Aceasta ar fi o explicaţie suplimentară e tentei homoerotice a peliculei, sub zodia cruzimii militare.
6. Labyrinth (1986, Jim Henson)
Un alt film care a fost mai întăi un fiasco, apoi a devenit un film cult este Labyrinth, în regia lui Jim Henson, celebrul păpuşar american şi master of Muppets Show. Filmul se presupune a fi un musical fantasy pentru copii, dar, dacă priveşti din alt unghi, e un film foarte crud şi destul de bizar.
Personajul Sarah, interpretat de tânăra Jennifer Connelly, devenit un erou al copiilor al acelor ani, este o fetiţă visătoare şi cu foarte multă imaginaţie. Deranjată de plânsul fratelui ei mai mic, ea îl invocă pe regele spiriduşilor, unul din personajele imaginaţiei sale, iar acesta face ce i se cere.
Regretând fapta şi dorind să-şi salveze fratele, ea trebuie să ajungă în Împărăţia Spiriduşilor, întru-un labirint magic, plin de trucuri şi creaturi monstruoase. În călătoria ei, Sarah întălneşte tot soiul de personaje magice care o ajută să ajungă la Jareth, regele spiriduşilor. Obiectivul principal al lui Jareth este însă s-o convingă pe Sarah să rămână pentru totdeauna cu el.
Interpretarea personajului Jareth de către Bowie este fără cusur. Părul voluminos, costumele, pantofii îl fac pe muzician bizar şi fascinant în aceeaşi măsură. El o seduce pe Sarah, încearcă să o corupă folosindu-i propria ei imaginaţie împotriva ei şi aproape că şi reuşeşte în câteva situaţii.
Inutil să adăugăm că muzică este răpitoare de-a dreptul , Bowie cântând cele mai multe dintre piese.
7. Absolute Beginners (1986, Julien Temple)
Tot în 1986, Bowie a apărut ca personaj secundar on music-hall-ul Absolute Beginners, în regia lui Julien Temple.
Acţiunea are loc la Londra anului 1958, într-o perioadă în care tineretul părea foarte viu şi pus pe schimbare. Oraşul este prezentat într-o lumină foarte fancy, unde băieţii erau foarte cocheţi, oamenii erau foarte veseli şi jazz-ul se auzea din toate cotloanele.
Colin e un fotograf amator, îndrăgostit de Crepee Suzette, o tânără care visa să devină model.
Lucrurile se precipită şi cei doi, împiedicaţi de vechile metehne ale societăţii, aleg să meargă pe drumuri diferite. Pentru a deveni model, Suzette se căsătoreşte cu un stil bătrân şi nesuferit, iar Colin devine fotograful oficial al generaţiei sale şi fără să vrea ajunge să lucreze pentru soţul femeii pe care o iubeşte. Povestea lor degenerează într-un complot mai complicat care se lasă cu o revolt în Notting Hill.
Bowie joacă rolul unui bărbat bogat, interesat în a discredita tineretul rebel, în scopul de a face mai mulţi bani. Astfel, îl angajează pe Colin să facă acest lucru, iar scena audiţiei este probabil una din cele mai izbutite din film.
Filmul în sine nu este o capodoperă şi a fost si unul din motivele pentru care producţia acestuia a băgat în faliment casa de producţie. Personajele sunt excesiv stilizate, iar povestea în sine este cam dilatată. De remarcat însă e piesa Volare, cântată de David Bowie.
8. Basquiat (1996, Julian Schnabel)
Pelicula descrie povestea lui Jean-Michel Basquiat, un foarte talentat artist al străzii, descoperit de Andy Warhol, cu mare success la public şi dărâmat de propria sa faimă.
Basquiat este o figură emblematică a scenei pop-art, fiind şi primul artist de culoare care se bucură de acest tip de recunoaştere.
Filmul urmăreşte cariera lui artistică de la primul contact cu arta (Guernica lui Picasso), până la zilele dinaintea morţii sale, atunci când drogurile şi sănătatea precară l-au lăsat fără nimic, în afară de bani.
Trebuie adăugat că acest film nu este o hagiografie, astfel toate personajele sunt reprezentate obiectiv, atât prin calităţile lor, cât şi prin defectele lor. Filmul nu ridică piedestale artistilor sau agenţilor, ci îi prezintă mai mult ca nişte personaje puerile şi lacome.
David Bowie îl interpretează chiar pe Andy Warhol, care i-a fost prieten în viaţa reală. Bowie nu se dă înapoi în al prezenta pe Warhol într-un mod nu tocmai flatant, aşa cum şi el e prezentat ca un ciudat lipsit de simţ artistic şi atras doar de băieţi tineri.
9. Zoolander (2001, Ben Stiller)
Este limpede, Zoolander este unul din cele mai amuzante şi de success filme ale lui Ben Stiller.
Scenariul este unul abracadabrant. Derek Zoonander fiind un model masculin în vârful carierei sale, care peste noapte află că new-comer-ul Hans câştigă distincţia de Modelul Anului.
Derek este distrus, iar atunci când un guru al modei, Mugatu, îl angajează el vede o şansă de răzbunare, până descoperă ce adevăratele intenţii ale angajatorului este să-I spele creierul şi să folosească ca armă împotriva primului ministru al Malaieziei, care a făcut imposibilă producerea hainelor în care se foloseşte forţa de muncă a copiilor.
Aici Bowie are un rol foarte mic şi are rolul de judecător în lumea modelingului în competiţia dintre Derek şi Hans.
10. The Prestige (2006, Christopher Nolan)
Filmul se concentrează pe rivalitatea dintre doi iluzionisti, foşti colegi, care încearcă să impresioneze lor publicul, furând de la unul de altul, folosind trucuri foare elaborate.
Confictul personajelor Angier şi Border este asemănat cu cel dintre Tesla şi Edison.
Angier este copleşit de propria sa ambiţie. Ura sa faţă de Border este una care nu-i dă pace, motiv pentru care îi atribuie concurentului său puteri supranaturale pentru a-i justifica trucurile imposibile. Ambiţia de a-şi depăşi rivalul îl aduce în faţa convingerii că o poate face doar prin experimente inovatoare, ceea ce, în cele din urmă, se lasă cu consecinţe tragice.
Personificarea lui Tesla este rolul perfect pentru a fi reprezentat de Bowie: el este asociat in mod traditional cu lumea alchimiei, mister şi puteri supranaturale. Acesta îşi joacă rolul cu eleganţă şi pe alocuri este de-a dreptul înfricoşător.
Este ultimul rol al lui David Bowie în film.
Sursă: tasteofcinema
