CRONICĂ DE CONCERT ROCK ON - PLACEBO: Brian, fată, cât de mişto ai fost aseară
Un moment foarte special a fost piesa Without you I'm Nothing, când pe ecranele din spatele trupei erau afişate imaginile de mai jos cu David Bowie
O să spun din capul locului că am văzut Placebo live de vreo 3 ori şi n-am să ascund că live-ul de la Paris, Soulmates Never Die pe DVD, ca şi vinul, vorba poetului, mă ştie pe de rost.
Şi da, aseară mi s-a părut că trupa s-a depăşit pe ea însăşi şi în afară de vreo două mici greşeli pe care le-am sesizat eu mai spre sfârşit şi pe care le-am pus în cârca factorului uman, pot să afirm sus şi tare c-a fost un concert impecabil cap coadă.
25 de ani ai lor, 25 de ani ai noştri cu amintiri, cu bune, cu rele, cu angoase, cu bucurii, dar mai presus de toate astea, cu foarte multă poftă de viaţă, totul comprimat într-un live de puţin peste două ore.
Am văzut o trupă foarte bine închegată, un Stefan Olsdal în mare formă şi un Molko, pe care l-am văzut să fi deprins mai mult decât altădată, întocmai ca un magician, că mişcarea mâinilor în timpul frazării îi asigură un plus de expresivitate.
Visual-urile pe care le-au avut au fost de asemenea foarte bine realizate, aducând un plus de magie şi nu de puţine ori, la pachet cu muzica, provocând publicului nu de puţine ori pielea de gâină, sau cum se spune...skingasm.
Un moment foarte special a fost piesa Without you I'm Nothing, când pe ecranele din spatele trupei erau afişate imaginile de mai jos cu David Bowie. Şi a fost de apreciat că n-au fost adăugate vorbe în plus, dincolo de versurile piesei. Nu a fost nevoie.
N-am prea gustat glumiţa cu capul decapitat al lui Trump pe pachetul de ţigări, care mi s-a părut de-a dreptul sinistră, dar umorul meu lasă de dorit de multe ori.
Şi nu de puţine ori am observat că lumea înfierează publicul român de pe la concerte cum că este inert, fapt care are un gram de adevăr. Nu a fost cazul şi aseară.
Personal cred că puţine trupe care au venit în Romania s-au bucurat de un feed-back atât de special din partea celor din faţa scenei. Lucru confirmat aseară şi de acest ultim androgin al rockului, Brian Molko.
În concluzie, Brian, fată, cât de mişto ai fost aseară, tu, Stefan şi restul cavalerilor în negru de pe scenă!
PS: Mi-a plăcut aşa-zisul DJ-Set Greetings Sugar, totuşi, nu le-ar strica mai multă anvergură.
Silviu Munteanu
