Poveşti din turneul The Wall al Pink Floyd din 1980-81
Cel mai întrăzneţ proiect al trupei avea nevoie de un turneu pe măsură
Albumul Pink Floyd, The Wall, din 1979, avea să fie cel mai întrăzneţ proiect la acea vreme, motiv pentru care ar fi fost nedrept ca turneul de promovare să aducă doar trupa pe scenă şi cam atăt.
Forţând limitele tehnologiei de la acea vreme, în prima parte a fiecărui show se construia o parte din zid, pentru ca în cea de a doua să apară şi cealaltă jumătate de zid, care se construia departe de ochii publicului.
"Nu că ar fost vreo mare găselniţă din partea noastră, dar nu eram totuşi cunoscuţi pentru c-am fi avut vreun mers de raţă şi ne învârteam în cerc pe scenă", a povestit bateristul Nick Mason.
Logistica pentru scena de turneu s-a dovedit atât de descurajatoare, căci trupa n-a reuşit să susţină decât 31 de concerte pe parcursul a 16 luni, în doar patru oraşe: New York, Los Angeles, Londra şi Dormund.
Partea cea mai dramatică era când spre finalul spectacolului, zidul construit din cărămizi de carton cădea peste public.
"Primele cărămizi căzute i-a speriat rău pe cei din primele rânduri. Au crezut c-or să moară striviţi", îşi aminteşte chitaristul David Gilmour.
Sursă: Rolling Stone
