Stilul său unic de a se comporta pe scenă i-a adus şi câteva concedieri
Este limpede, când ştii că vrei să faci un lucru care îţi place foarte mult, trebuie să mergi până în pânzele albă ca să-ţi iasă, altfel de ce mai eşti pe aici. Asta este şi povestea începuturilor lui Jimi Hendrix, care la primul său concert din 20 februarie 1959 a fost dat afară .
Combinaţia a fost bizară din capul locului. Pe când Hendrix avea doar 16 ani şi locuia în Seattle la acea vreme, a fost invitat de o trupă locală al cărei nume s-a pierdut în negura timpului, să cânte două concerte la sinagoga Temple De Hirsch Sinai. Zis şi făcut, la primul concert Jimi s-a desfăşurat cum îl ştim cu toţii pe scenă, ca o combustie spontană: s-a aruncat în genunchi cu chitara, a scos limba şi şi-a fluturat braţele. La cel de al doilea concert care trebuia să aibă loc în aceeaşi zi a fost trimis acasă fără să mai fie plătit.
Se pare că acest gen de comportament pe scenă avea să-l coste şi câţiva ani mai târziu când era un simplu chitarist în trupele lui Little Richard sau Ike Turner. Mai mult decât limpede, mai departe nu putea merge decât de unul singur.
Sursă: Ultimate Classic Rock