De ce a refuzat Iggy Pop să fie vocalistul The Doors după moartea lui Jim Morrison
"Ar fi fost lipsă de respect"
În psihedelicii ani 60 şi 70 apăruseră multe trupe puse pe cucerit lumea, însă doar câteva au reuşit să devină legende.
Unor nume precum Jimi Hendrix Experience sau The Doors nu le-a trebuit decât câţiva ani să cunoască gloria, dând de pământ cu tavanele sălilor de concerte şi arătând întregii lumi care e treaba cu muzica rock.
Lui Jimi Hendrix de pildă nu i-au trebuit mai mult de patru ani de înregistrat albume şi făcut concerte memorabile ca cel de la Woodstock, fapt care l-a urcat pe cea mai înaltă poziţie a podiumului celor mai buni chitarişti ai tuturor timpurilor. Imediat după moartea sa însă, magia Jimi Hendrix Experience a dispărut pur şi simplu, lăsând în urmă amintiri oamenilor care au fost norocoşi să vadă trupa live.
Când James Newell Osterberg Jr., cunoscut sub numele de Iggy Pop, a văzut The Doors în concert în octombrie 1967 la Universitatea din Michigan, a găsit modelul perfect în ceea ce înseamnă o cântare live. Tânărul Iggy avea să fie siderat de carisma şi energia dark a lui Jim Morrison
"Aveam să văd un personaj cu creierii prăjiţi de la acid, îmbrăcat în piese şi cu buclele date cu ulei. M-a fascinat cum reuşea să enerveze pe toată lumea", îşi aminteşte Iggy într-un interviu din 2011.
După moartea lui Morrison, The Doors s-au arătat interesaţi de capacitatea lui Iggy de a declanşa haos pe scenă. Prin urmare, membrii trupei aveau să-l invite pe cel care a inventat stage diving-ul să devină noul front-man The Doors.
Iggy Pop avea să refuze însă invitaţia spunând că ar fi lipsit de respect să-l înlocuiască pe Morrison.
The Doors apăruse în 1965, Iggy & The Stooges în '67. La acea vreme The Stooges pe scenă era ceva în afara oricărui control, parcă din cu totul altă lume, iar Iggy era definiţa haosului şi a autodistrugerii.
Cu toate acestea, vânzările discurilor The Stooges erau foarte slabe, fapt care avea să-l mire şi pe artistul Andy Warhol:
"Nu pot să înţeleg de ce Iggy n-a devenit cu adevărat mare", avea să declare acesta în I Need More, cartea biografică a celui supranumit mai târziu, The Godfather of Punk.
Înainte să se destrame în 1974, The Stooges lansaseră trei albume: The Stooges (1969), Fun House (1970) şi Raw Power (1973). Peste ani, toate trei au fost recunoscute ca fiind unele din cele mai bune albume rock din toate timpurile, acestea regăsindu-se în topul Rolling Stone, 500 Greatest Albums of All Time, pe poziţiile 185, 191 şi 128.
Cu toate astea la acea vreme, The Stooges aveau să rămână cvasi-necunoscuţi. Asta până când peste câţiva ani Sex Pistols aveau să facă un cover după No Fun, fapt care avea să aducă ceva celebritate trupei lui Iggy Pop.
În timp, multe din piesele lor, precum Search and Destroy, I Wanna Be Your Dog sau TV Eye aveau să devină referinţe pentru multe trupe care aveau să apară mai târziu. În 2010, The Stooges au fost introdusă în Rock and Roll Hall of Fame.
În 2007 trupa s-a reunit şi a mai scos două albume, The Weirdness (2007) şi Ready to Die (2013). Cei mai mulţi bani aveau să-i facă din turnee şi concerte:
"Toată lumea s-a plans în primii cinci ani The Stooges. Zece ani mai târziu, oamenilor au început să le placă muzica noastră. Banii însă aveau să vină 10 ani mai târziu", povesteşte Iggy Pop.
Nici în ziua de azi The Stooges n-au rupt gura târgului la vânzări. Însă au cucerit lumea prin brutalitatea muzicii şi a cântarilor live care poartă un singur nume: punk!
Prin urmare, se vede treaba că decizia lui Iggy de atunci de a nu fi înlocuitorul Regelui Şopârlă-Jim Morrison, a fost una foarte bună.
Sursă: The Vintage News
