Cum a fost la Asking Alexandria?
Cronică de concert
Am să spun de la început că ascult Asking Alexandria dinainte cu puţin timp să anunţe concert la Bucureşti.
Cel mai bine merg în drum spre serviciu, cu trotinetă dacă e cald afară. Aşa te şi simţi, ca un trotinater supărat pe oamenii din jur. I-aş duce în zona BMTH ca look and feel, nu neapărat muzical.
Am auzit apoi că a plecat vocalul nou şi că s-a-ntors cel vechi. Nu ştiu care dintre ei e Danny (cu 1 n sau 2 x n).
Ascult alte supărări, Asking nu e chiar în zona mea de ură pe establishment. Hatebreed!
Dar mergeau şi AA, veneau la Bucureşti, iar meciul FCSB cu CFR ieşea din prognoza unei duminici fericite.
M-am dus la concert să dau din cap, să văd nişte agresivi pe scenă şi să ascult şi cele două trupe din deschidere.
Din cauza sunetului foarte “pe spate” de parcă eram mereu la intrarea în arene, prefer să mă abţin. După primele două piese AA, şi-a revenit destul de bine sunetul.
Am trecut peste Danny care era îmbrăcat ca un Salam cu Q7 şi am fost atent la muzică. Stai că s-a oprit.
Omul îşi face numărul de stand-up sau ce? Glumiţe, dialoguri cam lungi cu publicul şi cu el însuşi. Ceva taie fiorul metalcore-ului de calitate pe cele 3 albume pe care le-am ascultat eu (From Death, Reckless şi Stand Up).
Plus The Black, care mi se pare un cover Soulfly, Rise Of The Fallen.
Aşa a mers tot concertul. Cu pauze de show vocal inutil şi cu cel mai frumos moment repetat de 3 ori – câte două măsuri din Walk (Pantera-VDOP) şi un refren stil Anselmo.
Da, ok, instrumentişti buni, adolescenţi fericiţi şi promiţători al concert pentru noua generaţie şi nişte părinţi mai mult distraţi decât îngroziţi că li s-au dus copiii la poceală.
Atmosferă young and restelss, asemenea trupei. Muzical, se putea ceva mai mult, zic.
Felicitări TWA (The Word Alive) şi SS (Silent Scream) pentru opening acts, băieţii – profi - au dat totul pe teren.
Alexandru Banu
